Invidia
Tânărul cu pielea creolă se urcă în mașină și îmi spune cu un ton afectat de o experiență tristă: „ Vă rog să mă duceți repede. Câtă ură ! Ce nedreptate ! De unde atâta invidie, domnu’ șofer?” Uimit de cuvintele auzite, încerc să aflu motivele suferinței sale.
Ce este invidia?
Un balon de sentimente necontrolate umflat până la refuz cu aerul toxic al prejudecăților față de ascensiunea în topul celebrităților a celui de lângă noi , de asemenea cu modul în care privim talentele nevăzute ale unui ‚necunoscut’ ce-și afișează prestația umbrind propriile noastre realizări, sau cu dorința obsesivă de a deține avantajele vecinului … și care , la un moment dat, plesnește odată cu înțepătura absenței vreunui sprijin din partea majorității. Sămânța ei apare în discuțiile purtate de ‚eroii’ satului la colțul străzii , crește în mintea celui care este ocolit de ovațiile juriului cu batic în loc de tocă și un baston gârbovit pe post de sceptru, ‚îndreptățit’ să aprecieze rolul subiectului prin filtrul anilor petrecuți în spatele jugului perechii animalelor de povară. Roadele ei cu gust amar atârnă greu printre planurile țesute în întunericul dens aflat în adâncul unei inimi bolnave , și se vând la un preț derizoriu în talciocul obiectelor de tinichea căutate de cei fără ocupație.
Ce efecte produce această buruiană a minții ?
Conflicte de amploare ce au umplut multe pagini în istorie s-au declanșat odată cu scânteia părerii că o anumită rasă umană ar fi superioară alteia . Astfel , gândul nociv de a extermina ‚concurența’ s-a materializat în bălți de sânge, copii lăsați orfani, ruinarea civilizației ‚inferioare’. Când te uiți pe fereastra aburită de raționamente șubrede , arunci privirea încruntată spre acel membru al familiei fericit ce se odihnește pe pridvorul propriilor realizări prin muncă, hărnicie, onestitate, judecându-i motivația , nu faptele, însoțită de o examinare alterată a realității. Promovarea concurenței neloiale conduce spre victorii nedrepte, gustând din bucuria succesului în detrimentul încălcării regulilor. Pictând pe pânza portretului uman nuanța unui decor stacojiu ce sugerează mânia nestăpânită , dar și câteva pete galbene ce exprimă boala cuplurilor neîncrezătoare , observăm cu tristețe imaginea de ansamblu a unei lumi măcinate.
Care este antidotul ?
Deși vorbim de un sentiment complex, invidia diluează o gândire lucidă . Poate cred că este sub demnitatea lor dacă recunosc că au fost otrăviți prin aplicarea greșită a formulelor de calcul ce privesc funcțiile și derivatele din geometria spațiului intern , creionând o schiță cu multe erori în interpretarea dimensiunii unor mobiluri din spatele acelor procedee aparent inacceptabile. Se spune că cea mai potrivită apărare este atacul. În loc să privim cu suspiciune progresul, calitățile, talentele celor din jur, le-am putea admira.
De fapt, invidia este o chestiune de alegere. Efectul se evidențiază în cuvintele unei persoane ce a studiat ani la rând psihologia relațiilor interumane : „O inimă calmă este viață pentru trup, dar invidia este putrezire pentru oase.”
Tânărul părăsește zona stresantă odată cu plecarea sa, și se arată recunoscător pentru înțelegerea ce i-am acordat-o. În realitate, nu culoarea pielii sau nivelul de instruire reprezintă factorii determinanți pentru a deveni persoane altruiste.