Introducere: Doamna s-a urcat în mașină cu două plase. Se deplasa de la un spital la altul. Mi-a spus sec : „cred că va fi ultimul ei dans”—făcea referire la o rudă bolnavă de care se îngrijea.
Început, muzică, dans, vibrație, comunicare…pe de o parte – trăire, viață, speranță, scop, satisfacție, final…. pe de altă parte…Două mulțimi concentrice cu briliante comune și o singură concluzie.
Cuprins: Deoarece se concepe pornind de la fiorul gingaș al trupului oglindit de sunetul unei corzi întinse pe algoritmul precis al notelor muzicale, baletul întruchipează răspunsul firesc al grației . Povestea mea, a ta, a noastră… toate au în comun startul și finalul. Diferența o fac alegerea traseului, obstacolele ivite, amprenta rănilor… Deși nu putem anticipa cum va arăta coregrafia unui trai perfect, am putea vibra contemplând la sunetul naturii sau a unei împliniri personale.
Fiindcă nu necesită traducere, muzica depășește barierele lingvistice. Deși ea stârnește emoții puternice, pornește de la rațiuni complexe. Armonia din societate presupune găsirea și acceptarea unor principii general valabile așa cum un compozitor își alege notele muzicale de pe portativ în ordinea dorită. Lumea rămâne dezbinată nu datorită gamei alese , ci interpretării eronate a acesteia.
Așa cum o voce răgușită nu înseamnă o prestație nereușită , un dans modest nu constituie un eșec. Tindem să aplaudăm cu vehemență succesul cuiva, să ne ridicăm în picioare strigând în dreptul echipei favorite ce câștigă un trofeu, să vorbim laudativ la adresa copilului ce a trecut cu succes examenul, dar le ștergem din memorie atunci când se greșește. Pentru noi, nu mai există maestru, meșter, artist , instructor când prestația acestuia nu s-a ridicat la înălțimea cerințelor noastre de critic fără diplomă în domeniul respectiv. Întregul peisaj al amintirilor excelente se transformă într-o cetate medievală aflată în ruine .
Suntem voci grave , dar nu în același cor… Chiar dacă inspirăm același aer, energia acumulată se risipește în cauze antagonice… Ne aflăm astfel la intersecția dintre generații… dar și de mentalități diferite .. Fiecare vrea să aibă întâietate de trecere. Prioritatea și onoarea acordată celorlalți participanți au fost înlocuite de goarnele luptei pentru supremație. În realitate , nu cântăm pe voci diferite, căci am completa grupul vocal, doar le criticăm pe cele incomode.
Suntem oameni , rareori umani… mergem, alergăm, dar nu trăim. În realitate, nu trăim doar pe continente diferite, ci fiecare pe insula sa greu accesibilă, cu o plajă îngustă de activități unde ,poate ai reușit să faci rost de biletul de intrare, dar riști să-ți arzi pielea dacă nu te ungi cu compromisuri. Din homo sapiens ( om inteligent) am devenit homo solitarius ( ființă solitară).
Așadar, te provoc la o alegere: să dansezi o viață sau sa trăiești un dans ?
Și ,când te gândești că prin muzică în vremurile demult apuse se transmiteau mesaje vitale umanității, iar interpreții de atunci își dedicau viața compunerii și redării acestora , acum le privim cu nostalgie! Iată ce spirit puternic definea ocupația lor: „Să înceapă muzica! Luați o tamburină, harpa melodioasă și lira!” Este doar un vers, adică un ram din trunchiul unui poem inspirat dintr-o filă a istoriei unui popor cu o rădăcină aleasă.
Încheiere: Înainte de a coborî, i-am șoptit următoarele: Ultimul dans al ei, va fi continuat de melodia unei generații. Ce inspirație a avut inițial Compozitorul?