Viața mondenă prin ochii unui taximetrist X

Atenție la pierderi

Ajunși la destinație, doamna, împreună cu fetița sa , coboară grăbită din mașină. După ce îmi arunc privirea în oglindă, asigurându – mă dacă pot pleca, pornesc către următoarea destinație. La câteva minute distanță, sunt atenționat prin stație că ultima clientă și-a pierdut umbrela.

De ce ne pierdem unele obiecte?

  Devenim neatenți odată cu orientarea necontrolată a simțurilor într-o direcție diferită cauzată de apariția unei împrejurări  neașteptate , de importanță majoră. Presiunea ce o suportăm în urma schimbărilor din viață ne distrage capacitatea de concentrare reflectând-o spre alte meleaguri ale percepției umane. Cam așa e când ne pierdem portofelul după ce am realizat că suntem în întârziere de la o întâlnire importantă.  Uneori, cănd  ignorăm necesitatea  unui lucru  prin minimalizarea avantajelor ce le aduce cu sine în timp ce ne folosim de el , îi căutăm un loc secundar în lista de priorități înfășurându-l într-o miopie a gândirii lucide. De exemplu,  cineva își pierde umbrela fiindcă afară nu mai plouă. Când delegăm altcuiva responsabilitatea conservării unei idei , odată cu mutarea celui răspunzător se șterge urma concretizării ei. Așa se întâmplă când îi spui copilului să îți pună cheia în cui, și dimineață , când el este plecat la școală, n-o găsești acolo unde te așteptai. 

  Ce ne-am putea pierde?

  În momentul asumării unei funcții de conducere, o persoană cu o viziune responsabilă se gândește cum va reacționa în momente neprevăzute . Totuși, factori externi ce apar din nemulțumirea celor pe care îi supraveghează sau din neîndeplinirea planurilor în timpul specificat ar putea duce la pierderea controlului asupra deciziilor luate. De asemenea, independent de voința noastră, pe planșeta disparițiilor s-ar pune amprenta pierderii memoriei, cu urmări triste asupra aspirațiilor stinse . Când seva dorinței de a construi poduri spre destine neîmplinite se usucă , trunchiul existenței ființei noastre își pierde bucuria de a lupta odată cu nenumăratele eșecuri . Într-o epocă a  bilanțurilor , coloana evenimentelor marcante ce se succed în istoria modernă diminuează rubrica aspectelor mobilizatoare,  astfel încât viitorul speciei umane își pierde profitul propriei condiții .

      Ce putem face pentru a pierde mai puțin?

Odată cu coborârea copertinei unei pierderi  esențiale se ivește un câștig ascuns. Nu ajungem s-o prețuim mai mult după aceea?   Evantaiul oportunităților se deschide doar când aerul preocupărilor prezente înăbușă așteptările. Realizând propriile activități într-o anumită ordine, făcându-ne obiceiul de a pune ideile la locul lor,  vom ajunge tot mai puțin să ne pierdem cu firea. Trebuie sa fim atenți la cea mai însemnată pierdere . Un bărbat din istoria noastră îndepărtată ce cunoștea foarte bine natura umană a întrebat cândva: „…la ce îi folosește unui om să câștige întreaga lume dacă își pierde viața?” Alergăm după faimă, ne dedicăm carierei,  furăm experiență, ne cățărăm pe culmile gloriei, dar să nu uităm să ne învățăm lecția vieții. Dacă vom rămâne repetenți la aceasta,  atunci ar fi prea târziu.

   Când m-am întors, i-am zâmbit doamnei după ce și-a luat obiectul pierdut. „Umbrela asta este cea mai frumoasă amintire de la soțul meu. Când trăia, ne plimbam împreună prin ploaie” -au fost cuvintele de final ieșite dintr-un glas tremurând. S-a îndepărtat apoi cu pași mărunți strângând cu degetele-i subțiri amintirea celui  care i-a dăruit odrasla din fața sa.