Viața mondenă prin ochii unui taximetrist IX

Merge prost

Cu un interes de suprafață , sunt întrebat în mod neașteptat : „cum merge treaba ?… Alți colegi de-ai dumneavoastră se plâng că le merge prost”- continuă el să mă provoace la discuție .

     Cicluri repetate cu un traseu sinusoidal , plin de surprize mai mult sau mai puțin plăcute se întâlnesc în toate domeniile vieții. Sistemul cu promisiuni gigant se mișcă cu viteza unui tanc , dar și cu imaginea impozantă ce-l caracterizează.

   De ce nu merge?

  Povestea  copilăriei cu ‚drobul de sare’ ce scoate la iveală inteligența de a ne etala părerile , însă incapacitatea de a le implementa, fiindcă ne este dificil să ne asumăm responsabilitatea viitoarelor eșecuri, sau căutăm vinovați pentru erorile prezente, scot la iveală în noi ființe veșnic nemulțumite .  Eforturile individuale din spatele unor obiective propuse , sugrumate de  înlocuirea  altora considerate mai bune , duc la proiecte pline de speranță nefinalizate vreodată. În plus, din ambiția de a ne afirma, semnându-ne la final pe mărețul contur al muncii noastre , monopolizăm achizițiile , resursele , cheltuielile . Germenii corupției apar , astfel , din bunele intenții în a construi un pod pentru umanitate,  săpând însă un tunel spre interese egoiste.  Cuvintele exprimate de un martor ocular la schimbarea situației propriei națiuni , arată un adevăr general , în același timp lamentabil:    „Omul nu poate nici măcar să-și conducă pașii”

   Ce nu merge?

 Totul….am putea rezuma la o scanare de ansamblu  . Totuși, chiar nimic nu merge? Când seceta ne usucă aspirațiile, concluzionăm că vom muri de foame? Puțin probabil. Rezervele anilor precedenți, și cei câțiva nori ai speranței ce plutesc la orizont ne șoptesc la ureche câteva sunete ce ne domolesc fiorii necunoscutului: puțină ‚pită cu unsoare’ zâmbesc a raze de soare. Pretențiile exagerate și neîmplinite într-o perioadă dificilă obstrucționează vederea obiectivă . Asemenea unei mâncărimi sâcâitoare, acestea te lipsesc de bucuria momentului. 

       Ce poate să meargă?

Probabil nu vom găsi vreodată piesa perfectă ce lipsește din angrenajul defect al omenirii , însă ne prețuim rolul din acesta. Perfecționându-ne capacitatea de a relaționa cu ceilalți, adaptându-ne astfel noilor schimbări datorate împrejurărilor mai puțin controlabile, încercând să ne lustruim propria funcție din domeniul în care lucrăm fără a ne plafona într-un tipar rigid, căutând chiar metode inovatoare ce ne aduc satisfacția propriei munci , conduc spre o viziune optimistă asupra existenței noastre.

    Apropo, în taximetrie, dacă refuzăm comenzi pe distanțe scurte, ne plângem de lipsa activității. Pași mici ,dar repetați,  întrețin ritmul , și alungă monotonia. Așa cum, nu distanțele lungi parcurse rar te îmbogățesc, la fel nu obiectivele nobile ,dar intangibile,  te satisfac. Răspunsul sincer , în sensul că merge treaba atâta timp cât roata mulțumirii de sine se învârte, surprinde clientul .

1 Trackbacks & Pingbacks

  1. Merge prost – Viața mondenă

Comments are closed.