Cu mască sau fără mască
M-am bucurat când, în sfârșit, am primit o comandă după o perioadă de așteptare în stație. În câteva minute, am sosit la adresă. Mă întreb cine trebuie să vină, și unde voi merge. Minutele trec lent ca și nisipul ce se scurge într-o clepsidră. La un moment, o doamnă grăbită se aproprie de mașină, și mă întreabă: „Aveți cumva o mască?”
Societatea a acceptat cu greu măsurile de protecție împotriva uneia dintre cele mai viclene epidemii din istorie. Când nu știi să te lupți, cel mai înțelept este să te protejezi.
Purtarea măștii de frica amenzii sau de teama răspândirii virusului o pune pe treapta lucrurilor indispensabile imediat ce pășim pe drumurile publice.
Însă masca are o istorie îndelungată, dar și o arie largă de folosire . De la regi la actori, medici și pompieri, ea s-a dovedit un mijloc de protecție, salvare, dar și divertisment. De exemplu, aflându-se într-o perioadă de declin și fără niciun sprijin divin, primul rege al Israelului antic, Saul, s-a deghizat când a apelat la serviciile unei femei ce pretindea a avea puterea de a comunica cu spiritele. A fost însă recunoscut la puțin timp.
Pentru a reda înfățișarea unor personaje mistice, actorii își pun o mască. Este interesant că termenul antic grecesc al cuvântului „ipocrit“ <hypokrites> înseamnă „cel care răspunde” sau „actor ce interpretează un rol“. În acea perioadă, actorii greci şi romani purtau măşti mari în timpul reprezentaţiilor .
Sau ne este cunoscută imaginea unui pompier mascat in timpul unei acțiuni de salvare într-un mediu toxic. Niciodată nu ne întrebăm cine se află sub o astfel de mască știind că serviciul său are ca scop salvarea unei vieți.
Așadar, masca este o necesitate vitală când îți protejează viața, sau un accesoriu drăguț când imiți înfățișarea eroilor din poveștile copilăriei. Perioada de restricții din cauza răspândirii epidemiei COVID 19 se va termina la un moment dat, fiindcă din istorie am învățat că astfel de situații tensionate au plecat așa cum au venit. Când vom umbla fără mască pe drumurile orașului inspirând aerul curat, să ne asigurăm că ne-am dat jos orice fel de mască: masca disimulării, masca pietății, masca corectitudinii, masca inocenței.
După ce i-am răspuns amabil că am doar masca ce se vede, doamna s-a întors în casă pentru a și-o căuta pe a sa. Revenind în grabă, i-am spus că îi stă bine.