Scindarea iubirii
Zâmbetul astrului suveran învăluit într-o lumină palidă îmi stimulează simțurile în startul unei dimineți obișnuite. Următoarea comandă îmi rezervă o surpriză sensibilă neîntâlnită pe plaja aparențelor perfecte ale vieții , ci doar în interiorul realității triste.
Apropiindu-se de mașină cu un mers îngreunat , copiii cară pe rând fiecare bagaj umplut până la refuz cu coșmarul unor certuri interminabile purtate de cei de la care ar trebui să învețe funcțiile celulei societății noastre. În final, o femeie, a cărei mers este sprijinit în două cârje , se urcă resemnată alături de ei spre un port necunoscut.
Cum apar buruienile separării într-o grădină a tandreței?
Pe cât de uimiți sunt la începutul relației , observând mulțimea de lucruri comune, pe atât de dezamăgiți rămân când se ivesc sulițele discordiei. Recomandat la ședințele de consiliere, întâlnit tot mai des printre celebrități, duelul contrazicerilor se finalizează prin ruperea bilaterală a oricărei speranțe de a conviețui. Valurile spumoase ale instabilității financiare lovesc cu brutalitate țărmul vieții de cuplu rupând treptat din încredere și surpând liniștea. Gustul halucinant al infidelității face parte din oferta zilnică a celor care își văd partenerul de acasă prin lentila deformată a egoismului considerându-l o piesă de schimb. Faptul de a-și risipi timpul cu activități mediocre condimentate cu vicii costisitoare neglijând necesitățile de bază creează o insulă pustie in peisajul unei căsnicii nefericite.
Ce efecte produce o astfel de decizie?
Uneori eliberare. Alteori un gol imens. De multe ori , sentimente contradictorii ce însoțesc gânduri suicide. Amputarea echilibrului afectiv va afecta mersul întregului cămin. Handicapul incertitudinii , stângacia deciziilor, miopia discernământului , ecloziunea regretelor, nuanțează fiecare piatră din pavajul culoarului ce abia se formează.
Lacrima unuia dintre copii, ce se scurge pe obrazul rumenit de dezamăgire ascunde câteva cuvinte înăbușite de tăcerea acceptării unei situații ireversibile : “ dragă tată și dragă mamă, pentru ceva timp am crezut că voi reprezentanți modelul nostru, căpitanii corabiei ce urma să plutească într-o lungă călătorie în necunoscut , oprindu-ne la fiecare port pentru a ne alimenta cu bucuriile vieții, cu succesele școlare, cu vacanțe petrecute la țară. Am reușit să evităm până acum dunele diferențelor de păreri, furtunile unor boli cumplite, dar ne-am lovit de stâncă. In timp ce voi puneați pe masă trofeul supremației, eu încercam să sorb gustul copilăriei neîmplinite. Fiecare dintre voi ați câștigat ceva: independența. Noi însă vom rămâne mereu sclavii nopților albe, strigătelor din spatele ușii. Ce faci cu cheia după ce ai încuiat ușa? S-o pui sub preș, vin hoții ; s-o iei cu tine , dai impresia unei întoarceri; s-o dai ‘fostului partener’ , el nu este prezent. Misterul își întinde tentaculele. Vă iubim, totuși.”
Necesitatea educării copiilor de către ambii părinți, pentru ca echilibrul afectiv să nu sufere, este scoasă în evidență de următoarele cuvinte spuse cu mii de ani in urmă: “… ascultă disciplinarea tatălui tău și nu părăsi învățătura mamei tale.”
Am ajuns la destinație. Coborârea bagajelor reprezintă ultima amintire din trecut. Copertina căsniciei s-a coborât. Actorii s-au retras în cabine. Își curăță urmele rolului avut.