Ce este omul?
Clientul s-a urcat repede în mașină. M-a rugat să mergem mai repede la spital unde vrea să își vadă o rudă apropiată. „Ce este omul? Astăzi ești, mâine nu mai ești…”- îmi spune bărbatul cu o voce tristă .
Am atins vârful realizărilor posibile și mai puțin posibile, pornind de la idealurile precursorilor noștri, însă ne lovim la baza piramidei de privirea încruntată a vecinului și inima răutăcioasă a prietenului taberei adverse. Am studiat fauna colțurilor întunecate ale junglei, suprafața denivelată a fidelului astru al nopții sau adâncul înspăimântător al veșmântului azuriu al planetei noastre, dar rămânem străini în propriul cămin, rivali în cartierul unde ne petrecem veacul, ne dușmănim pe fondul concurenței. Am găsit formule pentru expansiunea universului, pentru comprimarea timpului, pentru existența găurilor negre, dar nu ne găsim locul în conviețuirea cu semenul nostru diferit, ne irosim timpul cu activități banale, sau ne poticnim în explicații complicate privitoarea la realitatea vieții cotidiene.
În realitate, ar trebui să ne răspundem la întrebarea: ce nu este omul? Cel pe care îl disprețuiești fiindcă nu se ridică la nivelul tău, îl ignori prin prisma educației diferite, îl ridiculizezi când crezi că încalcă cadența în exprimare, cel pe care l-ai omorât fiindcă nu-ți sprijină teoriile , sau cel căruia i-ai fracturat inițiativa crezând greșit că îți mutilează propria izbândă? Nu suntem păpuși de decor, nici stăpâni pe viața cuiva, sau mingi trimise în urma valorificării din proprietatea unuia în ograda altuia.
Fondul exterior al cortului, negru sau alb, ce acoperă aceeași structură biologică, nu trebuie să fie un factor decisiv pentru valorificarea personalității umane. Așa cum laleaua neagră este o raritate prețuită de iubitorii florei vegetale, crinul roșu reprezintă un decor alene regăsit în straturile grădinarilor obișnuiți, sau trandafirul alb ne transmite puritatea legăturii afective, culoarea pielii umane reprezintă un indiciu al diversității, nu al superiorității, nici un obiect al prejudecăților.
Ce este omul?
În fiecare dintre noi zace amprenta unei vietăți din lumea înconjurătoare. De exemplu, acvila din persoana lăuntrică analizează de la distanță implicațiile unei situații apărute, șiretlicul reptilei veninoase ce ne influențează motivațiile ascunse paralizează obiectivele concurenței, fiara invincibilă își arată colții când granița familiei ne este amenințată. Omul este culmea lumii înconjurătoare. Este supremația instinctului, inima tuturor ființelor. Un rege din vechime a răspuns cu sinceritate la întrebarea noastră: „…l-ai încoronat cu glorie și cu splendoare…”
Înainte de a se depărta de mașină, îi spun clientului: Omul este o parte a realității. Nu va pieri, dar o va influența.