Comunicarea la nivel de artă
Activitățile zilnice intrate într-o continuă rutină ne bătătoresc simțurile, pe de o parte , însă completează nevoile urgente în cazul multora dintre noi, pe de altă parte. Ieșirea din monotonie este ca o gură de aer proaspăt și ne realimentează viziunea asupra vieții. Când coboram de pe unul din poduri la amurg, m-a fascinat cortina pictată în rubiniu ce anunță sfârșitul unei zile obișnuite când luminătorul ceresc ne zâmbește în zare. La câte spectacole se poate asista zilnic fără a plăti , dacă ne-am opri câteva momente bolidul propriilor activități pe marginea itinerariului ! Aceasta este artă apărută spontan și semnată de imaginația unui artist trecut în anonimat, fără voia sa , de mulți dintre semenii noștri.
Cum ne putem înțelege?
Arta se naște dintr-o scânteie a creativității . Se dezvoltă din pasiune , crește cu imaginație, se ramifică cu o atentă plănuire , rodul ei activează farmecul unor gurmanzi pregătiți pentru o apreciere pe măsură, și se perpetuează în memoria posterității. Unde o găsim? De exemplu, arta conversației începe odată cu duelul ideilor , pe fondul argumentației logice, presărată cu condimentele politeții. Comunicarea deschisă poate fi liantul ce ține aproape două persoane diferite atunci când schimbul de păreri se realizează nu prin impunerea unui punct de vedere, ci prin exprimarea sa rezonabilă . Deoarece cuvintele reprezintă traducerea orală a gândurilor și a trăirilor lăuntrice, fiecare idee împărtășită poate fi înțeleasă când ne alegem vocabularul potrivit acesteia. Pe interpretarea și adaptarea informațiilor se pune amprenta subiectivității dacă obiectul dezbaterii se stârnește la nivel înalt, sau când se descoperă un adevăr ascuns. Alegerea informațiilor sunt triate mai ales dacă lezează orgolii , dacă vizează schimbări în mentalitate sau scot la iveală motivații acoperite. Una e să vorbești, alta e să asculți. Ce reținem? Orice ne interesează. În funcție de lupa căutărilor , rezultatul se măsoară în aprecieri , impresii, și apoi în concluzii. Arta ascultării presupune aranjarea pe categorii a tuturor noțiunilor asimilate. Când lăsăm timp suficient cuiva să își descarce bagajul gândurilor ce-l sufocă, imaginea ce ni se deschide în față prezintă relieful complet al discuției . Uneori, viața cuiva depinde de modul în care dă greutate a ceea ce prinde cu urechea. Un cuvânt-cheie, un sunet de alarmă, un strigăt ce vizează apropierea unui pericol, detectate la timp , pot salva. Deși creierul reprezintă centrul diagnozei tuturor percepțiilor din exterior, ascultarea cu inima ne insuflă sentimente asemănătoare cu ceea ce trăiesc interlocutorii noștri.
Despre ce putem discuta unii cu alții?
Subiectele variază ca și notele muzicale pe un portativ. De la știri senzaționale la cultură generală, de la instruire la practica unei meserii, de la chestiuni banale la lucruri vitale. Puterea convingerii se găsește în inima oricui dorește să manipuleze, să influențeze, să conducă mintea celor naivi pentru a ajunge un nume sculptat pe piedestalul generațiilor următoare.
O persoană influentă din vechime a găsit subiecte atrăgătoare de conversație pornind de la mediul înconjurător și a vorbit despre copaci, de la cedrul din Liban până la isopul care crește pe zid, a vorbit despre animale, despre păsări, despre reptile, insecte și despre pești.
Vieții noastre i se poate da sens și când ne folosim de regulile învățate din mers pentru a relaționa unii cu alții. Unii se nasc cu un talent deosebit și încheie cursa vieții într-un anonimat sumbru. Coperta de pe albumul vieții are imprimat mesajul : „ continuă să spui tu…”