Scrisoare din partea unui ne-născut
S-a urcat în mașină speriată, dând impresia că cineva o urmărea. În realitate, se pare că tocmai de trecutul său dorea să fugă; și asta cât mai repede. Umbra ultimelor luni se ținea scai de fiecare mișcare a sa. Trăia cu teama pedepsei veșnice ca plată pentru o decizie luată în ascuns. Mi-am dat seama despre ce era vorba, când mi-a cerut părerea cu privire la avort, imediat ce trecusem prin fața bisericii. I-am pus o întrebare: - Ce ți-ar fi spus el? După o pauză meditativă, răspunde cu un glas tremurând: Cine? Dumnezeu?.. Îi răspund sincer cu un zâmbet: Nu.. copilul.
Scrisoare din interiorul unui cuget rănit
„Dragă mami și tati,
De-abia aștept să vă simt brațele când mă strângeți la piept spunându-mi numele ales din dicționarul personajelor ce v-au marcat copilăria. Cortul protector în care mă aflu și în care fiecare mădular mi se dezvoltă uimitor de fin și cu o rapiditate greu de imaginat reprezintă casa mea provizorie. Așa e și lumea de dincolo? Liniștită? Sigură? Merită să o văd? Mă așteptați cu sufletul la gură?
Dar ce aud? Este vocea ta, mami? Ce frumos cânți! Probabil o să-ți imit talentul.
Ce ai vrea sa fiu când o să cresc? Are nevoie omenirea de vreun vindecător al psihicului ? Sau un jurist pentru a pleda în favoarea celor neputincioși? Sau de un inginer pentru a construi poduri ce leagă orice rasă sau cultură de pe mapamond?
Vârsta mea este cât vacanța de vară a surorii mele. Simt că această perioadă este hotărâtoare pentru mine. Dar și pentru voi. În ce mă privește…dacă voi vedea cu proprii ochi lumina vreodată, sau să aud cu urechile mele sunetul viorii din care cânți . În ce vă privește… vi s-ar deschide portița spre noi responsabilități. Când se termină ‘vacanța’ , voi spera să ating aceste deziderate?
Înainte de a vă hotărî ce veți face cu mine, vreau să vă mai dezvălui ceva: am o piele rumenă și catifelată , ochii – așa cum ți-ai dorit scumpa mea mămică – asemenea unor pene verzi de păun, păr încârlionțat și de culoarea focului.
Dragii mei părinți, nu o să vă învinovățesc dacă am apărut în mod neașteptat, sau dacă voi ocupa un loc în plus la masă, sau dacă v-ar fi rușine cu prezența mea, sau aș păta reputația familiei , dar aș izbăvi și singură. Nu vă executați sentința vinovăției prin curmarea unei vieți inocente.
Mami, tati, vă îmbrățișez prematur. Vă iubesc mult.”
Când i-am citit scrisoarea, tânăra s-a arătat recunoscătoare pentru modul în care am determinat-o să privească această situație. În plus, mi-au venit în minte unele cuvinte ce dezvăluie cui datorăm miracolul vieții: ” Căci la tine este izvorul vieții, prin lumina ta vedem lumina.” A pune stăvilare acestui izvor ne poate încorda legătura cu proprietarul său.