Se spune că demult, într-un sat de lângă mare, trăia un om sărac împreună cu cele trei fiice ale sale. Fetele erau bune, harnice și frumoase, dar tatăl lor, după multe necazuri, își pierduse averea și ajunsese atât de sărac încât nu le mai putea asigura zestrea. Fără zestre, fetele nu se puteau căsători, iar viitorul lor părea pierdut.
Într-o seară geroasă de iarnă, pe când fetele dormeau, Sfântul Nicolae – care locuia aproape și era cunoscut pentru bunătatea sa – a aflat suferința lor și a hotărât să-i ajute pe ascuns, pentru a nu-l rușina pe tată.
În miezul nopții, Nicolae a aruncat o pungă cu galbeni de aur prin fereastra casei. Punga a căzut chiar într-o ciorapă pusă la uscat lângă foc. Dimineața, tatăl a găsit aurul și, plângând de bucurie, a reușit să-și mărite prima fiică.
Un an mai târziu, același miracol s-a întâmplat pentru cea de-a doua fată.
Când, în a treia iarnă, tatăl aștepta cu inima strânsă, hotărât să afle cine îi ajută, Sfântul Nicolae a venit din nou pe ascuns. Văzându-l, tatăl i-a căzut în genunchi, mulțumindu-i. Dar Nicolae l-a rugat să nu spună nimănui ceea ce a văzut, pentru că adevărata bunătate se face în taină, fără să aștepți înapoi recunoștință.
De atunci, oamenii au păstrat tradiția:
în noaptea de 5 spre 6 decembrie, Moș Nicolae aduce daruri pe furiș, fără să se arate.
Și tot de atunci, copiii pun ghete sau cizme în prag, sperând să găsească în ele dulciuri, fructe sau jucării—pentru că darurile venite pe ascuns sunt cele care încălzesc cel mai mult sufletul.
De ce uneori aduce și o nuielușă?
O altă parte frumoasă a legendei spune că Sfântul Nicolae era și un apărător al dreptății. Se purta cu blândețe cu copiii cuminți, dar celor neascultători le amintea, printr-o nuielușă ușoară, că pot deveni mai buni.